Costumul

Costumul

În timpul războiului civil-englez, ținutele bărbătești înzorzonate de la curtea franceză s-au îmblânzit, iar definiția costumului a rămas neschimbată, răspândindu-se în toată lumea sub aceeași formă: sacou, vestă și pantaloni din aceeași stofă.

În primele decenii ale secolului XX erau conturate formele costumului de azi: sistemul de încheiere, butonierele, proporțiile reverului și ale gulerului, lungimea sacoului și croiala umerilor. Sacourile anilor `20 și `30, gentlemenii păreau de neînvins, fapt datorat croirii rigide cu umeri largi și pantalonilor cu talie înaltă.

Costumele de după al Doilea Război Mondial au fost la început grosolane, urmând ca în anii `60 să devină simple și neinteresante. Aceste costume ce erau croite scurt, în formă de sac și pantaloni țigaretă, erau doar epigoni ai pieselor superbe dinaintea războiului. În anii `70, costumele au devenit un pic feminine, cu croială largă, revere și pantaloni trapez, conform atmosferei rebele a deceniului.  O schimbare revoluționară a fost adusă de Giorgio Armani prin introducerea croiului lejer.

„Costumul este simbolul puterii și al sexului”

Armani a creat un costum soft, a eliminat întăriturile pătrate și elementele rigide inutile. A folosit materiale moi, ușoare, care împreună au adus un nou tip de confort. Anii `90 au readus liniile clasice, costumele cambrate pe siluetă și cu un limbaj simplu al formelor, au adus aminte de popularele linii ale costumelor din anii `30

Estetica costumului

Bărbatul care poartă un costum croit perfect, realizat și călcat impecabil, inspiră forță, putere și autoritate. Sacoul scoate în evidență umerii bărbatului, croiala care urmărește linia corpului reliefează pieptul, iar pantalonii croiți drept creează o impresie atletică și elegantă. Dacă sacoului îi lipsesc proporțiile, cum ar fi umerii prea lați, reverul adânc și lat sau mâneci prea largi, pot distruge armonia de ansamblu a acestuia.

În ceea ce privește alegerea unui costum cât mai calitativ și confortabil, trebuie luată în considerare metoda prin care acestea sunt realizate. În cazul unui costum făcut manual, reperele sunt cusute cu mii de cusături pe pânza de inserție din păr de cal, rezultând astfel un costum mai moale, mai comod și mai bine așezat pe corp. Pe lângă faptul că piesele executate de mână oferă un confort mărit, unele stofe extra fine pot fi lucrate doar manual.

Cut-ul sau forma de bază

Cut-ul stabilește caracteristicile formei, proporțiile și detaliile croielii unui costum: linia și lățimea umerilor, forma bustului, arcul și înălțimea subsuorii, precum și fora părții superioare a mânecii și lățimea părții inferioare a acesteia. Totodată, cut-ul hotărăște arcul liniei taliei, felul buzunarelor,tipul fentelor, precum și lungimea sacoului. În cazul pantalonilor, cut-ul reprezintă croiala, dimensiunea taliei, forma cracilor și lățimea lor în partea de jos.

Dropul

Linia sacoului este dată de drop, adică diferența dintre umăr și linia taliei. Un drop 6 înseamnă o croială comodă, în timp ce un drop 4 înseamnă o piesă mai largă în zona abdomenului, una cu drop 7 va fi cambrată, iar drop 8 înseamnă piese cu croială slim.

Reverul

Reverul a luat naștere prin răsfrângerea celor două părți ale sacoului, încheiat odinioară până la gât. Forma reverului, adică gradul de deschidere, stabilește aspectul închis sau deschis al sacoului. Lățimea reverului s-a schimbat foarte mult de-a lungul deceniilor, reverul clasic având o lățime de 8-9 cm, și întâlnește gulerul la nivelul claviculei. Reverul trebuie să fie în echilibru cu sacoul. Reverele mai înguste se potrivesc doar cu sacourile slim, cu umeri înguști, iar celelalte vor arăta bine pe sacourile mai viguroase, cu umeri mai lați. Inițial, sacoul cu un rând de nasturi avea reverul deschis, dar în ultimii ani se pare că revine reverul ascuțit, adică croiul reverului închis, amintind de anii 1930, care este mai elegant, mai deosebit și mai rar. Reverele închise sunt populare și în cazul hainelor de ocazie, cum ar fi smochingurile.

Nasturii

O caracteristică importantă al sacoului este numărul de nasturi. Acesta poate fi la un rând de nasturi care se încheie la mijloc sau la două rânduri, care se încheie de pe o parte pe alta. De obicei, cel de două rânduri este considerat de către școala clasică o piesă de bază, iar cel la un rând este privit ca unul mai sportiv. Azi sunt mai populare sacourile la un rând, iar cele la două rânduri au rămas preferatele unei elite restrânse, cu gusturi rafinate.

Conform codului bunelor maniere, sacoul ar trebui încheiat chiar și în timpul mersului, dar foarte puțini țin cont de această regulă.

Butonierele

„Atâtea butoniere câți nasturi” – Aceste cuvinte ale croitorilor de odinioară sugerează că toți nasturii de pe sacou trebuie să aibă butoniere.”

Butonierele originale, trebuie pe cât posibil cusute manual, mai ales pe mânecile sacoului. Multe persoane lasă descheiat ultimul nasture, situat la cel puțin 4cm distanță de marginea de jos a mânecii. Nasturii de pe manșeta sacoului sunt uneori ușor încălecați, fiind denumiți și nasturi care se sărută. În Italia se pot deseori vedea sacouri care au doi sau chiar trei nasturi descheiați la manșetă, sugerând sprezzatura italiană, adică concepția conform căreia hainele trebuie purtate într-un mod lejer, relaxat. Sacoul va primi forma sa originală atunci când se încheie nasturele central din talie, nasture ce depinde de tipul sacoului.

Șlițul

Sacourile pot avea două sau o singură deschizătură la spate, adică șliț englezesc, respectiv șliț american. Acestea asigură confortul mișcării și hotărăsc caracterul sacourilor. De exemplu, smochingul, care a apărut în 1930 nu poate avea nici în ziua de azi șliț.

Căptușeala

Sacoul, ca toate piesele de vestimentație pentru partea superioară a corpului, era inițial căptușit în totalitate. Cele mai bune căptușeli sunt cele din bemberg, un material natural, din fibră de celuloză primară cu tușeu mătăsos. Apariția sacourilor soft, lejere și aerisite au creat premisele pentru eliminarea căptușelii, datorită răspândirii rapidă a acestora. La sacourile semi căptușite, doar zona din față până sub inimă, cea până la mijlocul spatelui și în mâneci  există căptușeală. La cele necăptușite, căptușeala va lipsi complet în părțile centrale, dar mânecile vor fi de regulă căptușite. Costumele semi căptușite sunt preferate de adepții eleganței relaxate (nonchalance), deoarece aceste haine oferă simultan plăcerea libertății și a execuției impecabile.

Buzunarele

Piesele mai elegante vor avea întotdeauna buzunare tăiate drept și cu clape, iar la nivelul inimii, un buzunar de piept. Deasupra buzunarului din partea dreaptă se poate vedea adesea un buzunar mai mic. La sacourile sport, buzunarul clasic ar fi cel aplicat, dar nu este agreat de foarte multă lume. Buzunarele prevăzute cu clape erau purtate inițial doar pe hainele de zi. Din acest motiv, un smoching nu poate avea buzunare cu clape.

Buzunarul oblic, cunoscut sub denumirea de hacking, este folosit de atelierele englezești. Originea acestuia se regăsește în buzunarele oblice ale jachetei englezești de călărie. Buzunarele interioare se află pe linia inimii pe ambele părți ale bustului.

Vesta

Veste este accesoriul preferat al costumelor de ocazie și afaceri. Croiala și înălțimea vestei sunt stabilite la înălțimea la care se închide sacoul, adică cu cât va fi mai închis un sacou, cu atât va fi mai înaltă vesta. La sacoul clasic se potrivesc veste cu talie joasă, cu cinci sau șase nasturi, iar la sacoul de ocazie cu un singur nasture, vesta ar trebui să aibă trei nasturi. Nasturii vestei trebuie să fie tot timpul încheiați, cu excepția celui de jos. La vesta purtată fără cravată se poate descheia și nasturele de sus, astfel încât să nu dăm impresia unei ținute închise și severă.

Pantalonii

Pantalonii trebuie să se potrivească cu linia sacoului. Pantalonii clasici de costum au talie normală, sunt cu sau fără pense și se îngustează ușor de sus în jos, până la gleznă.

Pantalonii strâmți sunt croiți mai adânc, îngustându-se în zona coapselor și vor avea linii mai bine conturate, până la nivelul gleznelor.

Stilul italian preferă pantaloni mai înguști, cambrați pe corp, iar cel englezesc respectă liniile tradiționale, în timp ce cel american este caracterizat de croieli mai largi și mai comode. Lungimea corectă a pantalonilor strâmți este cea care atinge pantofii sau se termină un pic mai sus de ei.  Pantalonii largi trebuie să ajungă întotdeauna până la pantofi, mai bine zis se așează peste aceștia fără să formeze cute. Prezența sau absența manșetelor ține de gusturi și de modă, nu există reguli în acest sens, însă pantalonii de ocazie nu pot fi cu manșete. Manșeta nu trebuie să fie mai lată de 3-3,5 cm, în cazul pantaloni largi, iar dacă sunt înguști, atunci ea trebuie să aibă minim 4 cm.

Sursa: Stilul Vestimentar Masculin Contemporan, de Nicolas Schiffer