Rochia neagra si deosebita sa istorie

Rochia neagra si deosebita sa istorie

Moda se schimba mereu, insa unele articole vestimentare raman mereu la inaltime prin multa eleganta si stil. Rochia neagra este unul din cele mai bune exemple in acest sens. De mai bine de optzeci de ani, rochia neagra a fost favorita designerilor pe podiumurile de moda, a multor celebritati pentru covorul rosu, dar si arma secreta din dulapul tuturor femeilor.

Intr-adevar, superlativul clasic al modei feminine a devenit o prezenta atat de familiara in ceea ce intelegem noi prin „stil”, incat este greu de imaginat o perioada in care rochia neagra nu exista.

Inainte anului 1920, negrul era lasat deoparte pentru hainele de inmormantare si era indecent sa porti negru daca nu erai in doliu, iar vaduvele purtau haine negre timp de doi ani. In timpul Primului Razboi Mondial si al Gripei Spaniole, negrul a devenit din ce in ce mai comun printre hainele femeilor, vaduvele avand voie sa isi accesorizeze tinutele doar cu bijuterii sau o simpla funda neagra.

Anul 1926 a fost cu adevarat unul de cotitura in moda feminina, unde Gabrielle „Coco” Chanel (1883-1971),  schimba felul in care femeile se imbracau, in momentul in care creeaza o rochie neagra dreapta, pana la genunchi, din jerseu si crep-de-chine. Denumita „Ford” (o porecla ironica, pusa de Vogue, in amintirea modelului T a lui Henry Ford – care a declansat o isterie automobilistica in masa si se producea intr-o sigura culoare), rochia in cauza a reusit sa sparga tiparele existente. Tot Vogue a prezis ca „va deveni un fel de uniforma a tuturor femeilor cu bun gust”.

Imaginati-va cat de mare a fost schimbarea, daca pana in acel moment, negrul putea fi purtat numai de cele care erau in doliu, iar jerseul era folosit numai pentru lenjeria barbateasca. Creatia lui Chanel, cu capacitatea sa de a ascunde petele si de a sublinia silueta feminina , a fost o adevarata revelatie. Bazata pe linii simple, asemanatoare unei camasi, rochia era pe cat de simpla, pe atat de inovatoare: austera cand toate celelalte modele de rochii erau flamboaiante, scurta si comoda cand restul erau lungi pana la podea si nepractice, sobra si uni cand altele erau in culorile curcubeului. Pe unii i-a socat, dar femeile de pretutindeni s-au indragostit de eleganta si nonsalanta rochiei.  Si astfel s-a nascut o vedeta a stilului.

Apoi anii’30 debuteaza cu recesiunea economica provocata de caderea Bursei in 1929 si se incheie cu al Doilea Razboi Mondial. Culorile inchise se armonizeaza cu starea de spirit a acestei perioade, iar marginile fustelor se prabusesc odata cu cotatiile de pe Wall Street:  ziua unduiesc pe la vreo 20 de centimetri deasupra caldaramului, pentru ca seara sa atinga usor glezna. Lungimea de rasa monahala a hainelor e adesea compensata de linia „clepsidra”, cu umeri largi, fuste evazate si talii de viespe.

O perioada de evadare din realitatea acelor vremuri a reprezentat-o cinematograful, Aici lumea era, aparent, total straina de recesiune, unde singurul zgomot perceptibil e cel al matasurilor fosnitoare, imblanzite de foarfecele lui Adrian, croitorul divelor. In cei unsprezece ani petrecuti in studiourile MGM din Hollywood, Adrian creeaza rochii negre fabuloase pentru Greta Garbo („ Asa cum ma doresti”, 1932), Joan Crawford ( „ Modelul”, 1938) si Katherine Hepbrun („ Femeia anului”, 1942).

Rochia neagra si-a continuat evolutia in perioada Depresiei economice, in special datorita elegantei si „zgarceniei” accesorizarii sale. Cu toate acestea, tivul sau a coborat usor. Influenta filmelor de la Hollywood asupra modei nu a facut decat sa-i sporeasca popularitatea, dar de aceasta data din motive tehnice: cum filmele color devenisera norma industriei, regizorii se bazau pe rochiile negre pentru ca acestea isi pastrau cu fidelitate culoarea pe ecran (spre deosebire de cele colorate, care puteau suferi distorsionari cromatice).

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, stilul a continuat aproape neschimbat: pe de o parte datorita rationalizarii textilelor, pe de alta parte pentru ca deja devenise o uniforma (accesorizata in cazul in care era o tinuta profesionala) pentru femeile civile care lucrau in birouri.

Dupa razboi apare din nou optimismul si cheful de viata datorita refacerii economice. Rochia isi permite si ea cate o iesire eleganta, alaturi de colierul de perle si etola de vizon. Hainele create la comanda sunt, de acum, privilegiul celor putini, intre timp impunandu-se masurile standard, tot mai precise, datorita experientei capatate in timpul razboiului, la producerea uniformelor militare. Christian Dior e pe prima pagina, scurtand fustele cu cativa centimetri deasupra genunchilor, ca sa se distreze apoi, interpretand, din punct de vedere vestimentar, literele alfabetului. Asa iau nastere linia A (stramta sus si larga jos),linia H (dreapa si discreta) si linia Y (ampla la nivelul umerilor si stramta jos).

New Look, noul curent vestimentar lansat de Dior in perioada postbelica, precum si stilul sobru, exagerat de pudic al anilor ’50 au facut ca rochia neagra sa revina la origini: uniforma, dar si un simbol al femeii provocatoare. Femeile fatale ale Hollywoodului si personajele feminine decazute erau deseori descrise ca fiind imbracate in rochii negre, decoltate, despicate sau cu spatele gol, prin contrast cu rochiile mai conservatoare ale gospodinelor americane sau cu modelele decente purtate de celebritatile „pozitive” ale perioadei.

Generatia anilor ’60 a creat o dihotomie in designul rochiei negre. Tinerele Modele preferau, in general, o versiune mini a rochiei iar designerii care se adresau acestei nise au continuat sa incalce regulile – scurtand fusta din ce in ce mai mult, creand decupaje si slituri in fusta sau in partea de sus a rochiei, folosind tesaturi transparente precum tullul, voalul si plasa. Multe alte femei aspirau la modele mai simple si mai clasice, similare celei create de Hubert de Givenchy si purtate de Audrey Hepburn in „Mic dejun la Tiffany’s”. Inceputul anilor ’70 se caracterizeaza printr-o deziluzie totala. Ecourile razboiului din Vietnam ajung peste tot, recesiunea pune capat cumparaturilor fara griji, iar criza petrolului provoaca o stare de austeritate. E momentul cheie al pantalonilor stramti, al pantofilor inalti si al camasilor mulate ca o manusa, cu gulerul intotdeauna ridicat. Intr-un cuvant, pare-se, toate-si gasesc mai mult sau mai putin locul, numai rochia neagra, nu.

Femeile anilor ’70 au avut si ele parte de rochii negre. Unele erau foarte feminine si impodobite cu dantelarii, altele – cum erau cele create de Bill Blass – erau simple, lipsite de ornamente. Oricum, in acea perioada culorile intense erau preferate in locul negrului, in special de generatia disco si de catre jet-setteri.

Anii ’80 au venit cu popularitatea tesaturilor decontractate, in special a tricotajelor si jerseurilor, atat pentru tinutele de business dar si pentru cele de seara a readus in prim-plan rochia neagra. Asociata cu nebunia trendurilor, noile designuri incorporau detalii deja populare in acea perioada: umeri exagerat de lati si peplumuri. In aceasta perioada, Donna Karan lanseaza faimoasa sa colectie Seven Easy Pieces, toate croite din jerseu negru. In decada urmatoare au fost preferate modelele mai simple, intr-o varietate de lungimi si volume.

Inceputul anilor ’90 a fost martorul combinatiilor neasteptate, rochia neagra purtata ori cu sandale, ori cu bocanci, desi rochia in sine continua sa fie simpla din punct de vedere al taieturii si tesaturii. Glamourul anilor ’90 si inceputul secolului al XX-lea au condus la noi variatii ale rochiei, dar la fel ca in anii ’70, culoarea a devenit mai importanta in moda si in tinutele de seara, acestea din urma avand chiar o aversiune fata de negru.

De optzeci si patru de ani incoace, rochia neagra a facut parte din cateva dintre cele mai memorabile momente din istoria stilului : rochiile lui Marylin Monroe in “Some Like it Hot” sau in turneul sau in Coreea; rochia lui Audrey Hepburn in “Mic Dejun la Tiffany”; rochia trapez, micro-mini, a lui Edie Sedgwick. Cand Elizabeth Hurley s-a hotarat sa imprumute din celebritatea iubitului sau, Hugh Grant, pe covorul rosu, a ales de-acum celebra rochie Versace, prinsa cu ace de siguranta. Iar cand Kate Moss a vrut sa isi anunte reintoarcerea in lumea modei dupa nasterea fiicei sale, si-a facut aparitia intr-o creatie Balenciaga cu spatele decupat.

Astfel, ca o concluzie scurta si la obiect, rochia neagra este solutia stilistica ideala. Poate fi purtata la orice varsta, de catre orice silueta, se poate adapta oricarei tendinte, este suficient de eleganta pentru a avea impact, dar indeajuns de discreta incat sa-si lase purtatoarea sa fie in centrul atentiei.